În ultimii ani s-a înregistrat o creștere a numărului de cerințe legislative privind provizioanele financiare pentru obligațiile de mediu. Tot mai multe jurisdicții solicită provizioane financiare pentru mai multe tipuri de operațiuni.
Exigențele legislative privind provizioanele financiare sunt abordate în detaliu în Raportul IMPEL 2016 privind Provizioanele financiare – Protejarea mediului și a banilor publici și, în general, rezultă din:
- directivele și regulamentele UE (de exemplu directiva privind depozitele de deșeuri, directiva privind deșeurile miniere, Regulamentul privind transferurile transfrontaliere de deșeuri și Directiva privind stocarea geologică a dioxidului de carbon),
- Convenții internaționale și
- legislație internă.
Operatorii și industriile pot alege, de asemenea, să achiziționeze provizioane financiare din proprie inițiativă, ca parte a bunelor practici comerciale.
Comisia Europeană a emis orientări (de exemplu, cu privire la mecanismele de provizionare financiară pentru Directiva privind depozitarea geologică), însă statele membre au, în general, libertatea de a determina tipul de mecanism de provizionare financiară acceptabil pentru a satisface cerințele UE. Unele state membre publică legislație internă sau orientări care stabilesc tipurile de mecanisme care sunt acceptabile, în ce circumstanțe și, în unele cazuri, pot specifica suma. Unele autorități de reglementare pot completa dispozițiile financiare cu alte dispoziții menite să limiteze acumularea de datorii. Un exemplu în acest sens este perceperea de taxe nerambursabile pentru inventarul inactiv de către autoritatea de reglementare în domeniul energiei din Alberta.
Este important să recunoaștem că nu există o abordare unică care să poată fi aplicată oricărei situații date în ceea ce privește furnizarea și acordarea de provizioane financiare. Interacțiunea dintre dreptul societăților comerciale, dreptul insolvenței și dreptul mediului este complexă și diferă de la o țară la alta. Mecanismele care funcționează într-o jurisdicție pot ridica probleme neașteptate într-o altă jurisdicție din cauza diferențelor dintre o serie de factori, inclusiv tradițiile juridice, precum și legislația națională. În plus, mecanismele care sunt disponibile pot varia. Alți factori care determină tipurile de mecanisme care sunt acceptabile pentru autoritățile de reglementare pot include natura răspunderii de mediu (prevăzută sau neprevăzută), profilul financiar al răspunderii, natura operațiunii și experiența autorității de reglementare cu acel anumit tip de măsură. Utilizatorii acestui ghid sunt sfătuiți să stabilească aceste fapte pentru țara, industria, operatorul și răspunderea lor.
Furnizarea financiară nu este un panaceu, iar protecția oferită de furnizarea financiară poate fi limitată, în special în cazul activităților ilegale. Anumite activități ilegale (de exemplu, depozitarea deșeurilor) au loc în afara sistemelor juridice și de autorizare în cadrul cărora sunt stabilite dispozițiile financiare. De asemenea, activitățile ilegale pot compromite suficiența și securitatea juridică a dispozițiilor financiare chiar și atunci când acestea sunt în vigoare. Un exemplu este abandonarea unui sit de prelucrare a deșeurilor în care deșeurile sunt depozitate peste limitele permise; provizionul financiar nu ar fi suficient dacă ar fi calculat pe baza limitelor permise. Activitățile ilegale pot, de asemenea, să invalideze dispozițiile financiare din punct de vedere juridic, din cauza clauzelor de excludere a actelor ilegale. Există unele discuții în capitolul privind alte abordări ale răspunderii de mediu, care sunt relevante pentru punerea în aplicare a activităților ilegale.