Autoaprovizionarea este furnizarea financiară de către operatorul însuși.
Autoprovizionarea este cea mai slabă metodă de provizionare financiară. Aceasta poate consta doar în asigurarea faptului că operatorul planifică pentru pasivele de mediu, reprezintă pasivele de mediu în situațiile financiare și/sau furnizează un angajament scris. Deși poate fi susținută de criterii și verificări financiare, autoaprovizionarea oferă o protecție redusă sau inexistentă în cazul insolvabilității sau dizolvării operatorului. În cazul în care autoritatea de reglementare ia cunoștință de deteriorarea puterii financiare a operatorului și îi cere acestuia să depună fonduri sau active pentru a acoperi obligațiile de mediu, acest lucru poate fi contestat în temeiul legislației naționale privind insolvența sau lichidarea, ca fiind o "preferință".
Interpretarea, verificarea și monitorizarea testului financiar necesită timp și bani, precum și expertiză financiară. Acesta poate fi limitat la organismele publice/operatorii administrației locale în cazul în care perspectiva ca operatorul să înceteze să mai existe este îndepărtată, iar răspunderea este oricum publică.
În cele din urmă, este posibil să nu se poată face nimic sau foarte puțin în cazul în care operatorul întâmpină dificultăți financiare, astfel încât punctul critic în luarea în considerare a autoaprovizionării este adecvarea și acceptabilitatea acesteia în primă instanță, în special dincolo de organismele publice/operatorii administrației locale.
ADVANTAJE |
DISADVANTAGES |
✓ Costuri mici sau inexistente pentru operator și nu obligă operatorul să pună deoparte fonduri, deci nu imobilizează capitalul. ✓ Încurajează operatorul să planifice pentru pasivele de mediu și să le reprezinte în situațiile financiare |
XRiscul primordial este ca autoaprovizionarea să devină devalorizată sau fără valoare dacă soliditatea financiară a operatorului scade, cel mai rău caz fiind insolvența.
|
Considerații importante – Autoaprovizionare
Considere de bază |
|
---|---|
Documentare |
Sunt în general necesare următoarele documente:
Documentele-tip pot contribui la asigurarea acoperirii aspectelor-cheie |
Specificația documentației | În general, documentele vor specifica evenimentul declanșator, faptul că autoritatea de reglementare poate face o cerere în cazul unui eveniment declanșator sau al insolvabilității sau lichidării, cerințele în ceea ce privește raportarea, notificările de anulare/expirare și înlocuire și ajustarea inflaționistă, specificarea faptului că autoritatea de reglementare poate solicita furnizarea de prevederi financiare alternative la anulare/expirare, cerința continuă de a îndeplini criteriile financiare specificate, factorii declanșatori financiari pentru înlocuirea cu o prevedere financiară mai puternică. |
Raportare și monitorizare | Aceasta va include evenimente declanșatoare, evoluții care afectează capacitatea de a asigura provizionul, retrageri sau cereri, performanța instituției/fondului/activului, conformitatea cu mediul, nivelul pasivului față de valoarea provizionului financiar, (pentru pasivele prevăzute) rapoarte de progres privind restaurarea, (cel puțin anual) situații financiare auditate și raportarea privind nivelul pasivului și notificarea dacă este probabil ca operatorul să nu mai îndeplinească criteriile financiare specificate. |
Punerea în aplicare |
|