Daunele aduse mediului sunt definite în DLE în termeni de daune aduse speciilor protejate și habitatelor naturale, daune aduse apelor și terenurilor. În centrul acestor definiții, și absent din definiția daunelor, se află conceptul de importanță. Măsurile de gestionare imediată a factorilor de deteriorare sau măsurile de remediere sunt necesare în DLE numai în cazul în care efectele negative sunt considerate semnificative. Măsurile de prevenire a daunelor aduse mediului sunt necesare numai atunci când efectele adverse devin sau se preconizează că vor deveni semnificative. Comunicarea COM a UE enumeră mai multe considerente care ar trebui aplicate pentru a asigura o înțelegere comună a evaluării semnificației, inclusiv circumstanțele în care apare necesitatea evaluării semnificației, scopul evaluării semnificației, responsabilitățile juridice privind efectuarea evaluării, contextul (contextele) în care trebuie efectuată evaluarea, obiectivul evaluării, efectuarea evaluării și determinarea semnificației1.
Comunicarea precizează că “Importanța efectelor nu depinde neapărat de prezența lor la scară largă. Conceptul de “semnificativ” este legat de noțiunea de modificări adverse măsurabile și de deficiențe care se regăsesc în definiția “daune” 2.
Fiecare tip de deteriorare a mediului, speciile și habitatele naturale protejate, apa și terenul, este discutat în comunicare în ceea ce privește domeniul de aplicare material și geografic al resursei naturale sau al serviciului în cauză, conceptele de referință pentru efectele negative asupra resursei naturale sau serviciului respectiv și evaluarea importanței.
Trebuie remarcat faptul că o deteriorare a unui serviciu de resurse naturale, în absența unui efect negativ semnificativ asupra resursei naturale, nu constituie o deteriorare a mediului în temeiul Directivei privind protecția mediului 3.
2 Punctul 78 din Comunicarea COM a UE.
3 Punctul 146 din Comunicarea COM UE.